Stefan Luchian

 Stefan Luchian (Stefanesti, Botosani, 1868 - Bucuresti, 1916)


Biografie
Dupa absolvirea Scolii de arte frumoase din Bucuresti (1885 - 1889), Stefan Luchian pleaca la München, unde studiaza un an la Academia de arte frumoase. Isi continua studiile la Academia Julian din Paris (1891 - 1892). In tara, in 1896, organizeaza, impreuna cu alti artisti, "Expozitia artistilor independenti". In 1898, ia parte la infiintarea societatii artistice "Ileana" si expune, incepand cu 1892, la societatea "Tinerimea artistica", devenind unul din cei mai apreciati pictori in epoca.

Stefan Luchian este personalitatea care domina pictura romaneasca de la inceputul secolului XX, continuand calea deschisa de Grigorescu si Andreescu. Biografia sa, marcata, in copilarie, de farmecul simplu si luminos al dealurilor cu vii si al luncilor de pe malul Prutului, este istoria unei pasionate lupte pentru afirmarea artistica, cu bucuriile si tristetile unui temperament aprins, iubitor de viata, cu tragedia unei boli care il va rapune inainte de vreme.

Sub jocul luminii, pictorul face sa transpara vigoarea formelor, dezvoltand notatia impresionista pe o structura solida. Optiunea pentru forma compacta, in care placerea perceptiei senzoriale e dublata de un efort rational, o regasim atat in modul de concepere a compozitiei, cat si in cromatica.
O serie de motive - buchete de flori sau imprimeuri cu motive vegetale -, unele solutii plastice, cum ar fi, de pilda, jocul subtil al curbelor si contracurbelor, amintesc de anii de formatie a artistului, de sensibilitatea sa pentru formulele stilistice din Art Nouveau. Rezultatul este o remarcabila claritate a reprezentarii si o intensitate emotionala putin obisnuita. Luchian a fost in egala masura peisagist, portretist, autor de compozitie si naturi statice - indeosebi flori. In peisaje, atentia sa este atrasa uneori de un colt pitoresc de natura, alteori, de unitatea dintre vegetatiile abundente si prezentele umane (Ultima cursa de toamna, 1892; Margine de crang, 1903; Birt fara musterii, 1903; Marea Neagra la Tuzla, 1904; Salciile de la Chiajna, 1906; Fantana de la Brebu, 1908; Dupa ploaie, 1909; Moara de la poduri, 1909; Pe dealul Hinganilor, 1909; Vara, 1912; etc.). Picteaza numeroase tablouri cu flori, ridicand acest gen la un inalt nivel de abordare artistica (Dumitrita, 1904; Paralute, 1907; Garoafe, 1907; Flori de tufanica, 1908; Anemone, 1910; Trandafiri, 1910; Maci, 1910 etc.). Din portretism trebuie amintite tablourile Safta florareasa, 1901; Mos Nicolae Cobzarul, 1906 etc. si seria de autoportrete, intre care Un zugrav, 1907. Compozitiile cuprind cateva lucrari inspirate de viata satului romanesc din preajma anului 1907, cand au avut loc rascoalele taranesti (Dupa munca, spre casa, 1905; La impartitul porumbului, 1905; 1907 - epilogul rascoalei etc.). La acestea se adauga unele scene de gen - Lautul (1911 - 1912) etc, in care, in ciuda suferintei aduse de boala, pictorul isi mentine perspectiva obiectiva asupra realului.





Tweet



Nota!
Daca ai deja cont pe site-ul TravelWorld.ro, autentifica-te AICI si completeaza formularul de comentarii. Iti multumim.

:
Cod de securitate *