Brasov

Orasul Brasov

Brasovul este atestat documentar in anul 1234 in Catalogul Ninivensis cu numele de Corona. In a doua jumatate a secolului al XIV-lea, este confirmat drept centru administrativ si ecleziastic al Tarii Barsei (Corona, Kronstadt, Brasso), orasul liber regal, unul dintre cele mai insemnate centre urbane economice si culturale ale Transilvaniei. In secolul al XIV-lea, burgul era concentrat in jurul pietei principale si al bisericii parohice, Biserica Sfintei Maria, cunoscuta ca Biserica Neagra, reconstruita in anul 1383. Inca din prima jumatate a secolului al XIV-lea erau conturate doua artere principale: Platea Petri si Strada Portii. In Evul Mediu, zona locuita din cetate se oprea la limita formata de Ulita Calugaritelor (astazi Michael Weiss), orasul extinzandu-se spre 1500, pana la limita fortificatiilor. Asezarea era impartita in patru cvartale de impozite: Portica - spre sud-est, Corpus Christi - spre sud-vest, Petri - spre nord est si Catharina - spre nord-vest. In afara cetatii existau totodata trei suburbii. "Brasovul Vechi" s-a construit in jurul bisericii Sf. Bartolomeu, ingloband asezarea de langa dealul Sf. Martin. Spre est, cartierul Blumana cu capela Sf. Barbara, era locuit in principal de tarani secui; aici se afla si leprozeria, mentionata documentar in 1413. Spre vest se gaseste vechiul cartier romanesc al Scheilor Brasovului.
Evenimentele istorice puncteaza evolutia fortificatiilor cetatii: daca in 1421, orasul este devastat, incursiunea turceasca din 1432 nu-l mai poate cuceri, sistemul de aparare fiind suficient de puternic pentru a rezista asediilor. Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei in 1441 si guvernator al Ungariei in 1446, contribuie in mod substantial la dezvoltarea sistemului defensiv, care este amplificat pana in 1646. Centura de fortificatii a facut din Brasov unul dintre cele mai intarite orase medievale din Transilvania. Sistemul de aparare al cetatii era completat cu fortul de pe Dealul Straja si cu cele patru turnuri de observatie din afara zidurilor cetatii: Turnul Negru si Turnul Alb; celelalte doua turnuri existau pe latura de sud, pe versantul dinspre oras al muntelui Tampa in dreptul Bastioanelor Tesatorilor si Postavarilor.

Brasovul in vremea Renasterii
Brasovul acestor timpuri iese in evidenta, fata de alte orase, prin cultivarea stiintelor. Prestigiul scolii infiintate de Honterus in 1541 - Studium Coronense avea sa atraga elevi din toata Transilvania, Ungaria, Germania si Olanda. In 1547 religia lutherana s-a impus in Transilvania.
Casele patriciatului urban ce reflecta stilul Renasterii sunt construite in majoritate in secolul al XVI-lea. Cladirile apartin tipologiei central-europene cu front ingust spre strada ocupat integral, dezvoltare in adancime prin adaugare succesiva de incaperi si accesul in curte prin gangul carosabil. La parter existau portice cu arcade pe stalpi de piatra profilata, puse in evidenta de lucrarile de restaurare la casa Negustorilor sau la casele Closius - Hiemesch - Giesel. Insemnarile din epoca vorbesc despre fatadele caselor "zugravite in culorile cameleonului", picturi figurative impodobind chiar si zidurile de incinta, turnurile si portile cetatii.
Secolul al XVII-lea- prima jumatate a secolului al XIX-lea
Intre 1639 si 1641, fortificatiile Brasovului sunt amplificate in partea de nord a orasului cu mai multe randuri de curtine si santuri de aparare. Construirea Bastionului Aurarilor in 1646 incheie lucrarile la sistemul defensiv. In 1689, cel mai devastator incendiu din istoria Brasovului afecteaza majoritatea constructiilor importante din cetate. Refacerea orasului este dificila, iar reconstruirea edificiilor distruse poarta amprenta noilor stiluri: baroc, rococo, neoclasic.
Cel mai reprezentativ edificiu baroc, Biserica romano-catolica Sfintii Petru si Pavel, este construit intre 1776-1782. Fortificatiile medievale, devenite anacronice, sunt lasate in paragina. Castiga in schimb insemnatate cetatuia de pe Dealul Straja, al carei sistem defensiv este adus la zi de imperiali. In 1737, Piata Sfatului este pavata cu piatra. In 1736 se construieste o sosea spre Tara Romaneasca prin pasul Timis. In aceasta perioada Brasovul ramane un oras mestesugaresc, existand peste 1227 de ateliere.
Sfarsitul secolului al XVII-lea si prima jumatate a veacului urmator inseamna totodata si epoca de inflorire a comertului romanesc la Brasov, antrenand miscarea de emancipare intelectuala si nationala ce va culmina in Transilvania in contextul evenimentelor de la 1848. Ca urmare a desfiintarii privilegiilor sasilor de catre imparatul Iosif al II-lea (1780-1790), portile cetatii sunt deschise pentru negustorii romani din Schei sau din Tara Romaneasca, dar si pentru greci, macedoneni, armeni sau evrei.
Intre 1784 si 1787, este construita Biserica ortodoxa greaca Sf. Treime de pe actuala strada George Baritiu din daniile bogate ale negustorilor greci, dar si ale boierilor Brancoveni, Vacaresti, Sutu, Mavrocordat din Tara Romaneasca, aflati in pribegie la Brasov. In 1835 este infiintata Casina romana ca loc de intalnire pentru negustori. Intre membrii sai figureaza elita intelectuala si culturala romaneasca a Brasovului - intemeietorii "Gazetei de Transilvania"- George Baritiu, Iacob si Andrei Muresianu. Prosperii negustori romani stabiliti in cetate cumpara case vechi sasesti sau isi construiesc resedinte impozante in stilurile epocii. Curentul dominant in arhitectura Brasovului din aceasta perioada este neoclasicismul.
A doua jumatate a secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX.
Transformarea dintr-un oras medieval intr-unul modern a impus extinderea pe laturile de nord-est (inspre Brasovul Vechi si Blumana) si vest (inspre Schei), prin demolarea centurii fortificate a orasului care a inceput in anul 1857 (Poarta Strazii Portii si fortificatiile aferente), Poarta Strazii Negre (1873), Poarta Targul Cailor (1874), Bastionul Aurarilor (1886), Bastionul Curelarilor (1887). Vechile santuri de aparare, iazurile si baltile au fost umplute, s-au ridicat cladiri publice si administrative, scoli, cazarmi si vile, s-au amenajat parcuri si promenade.
Perioada moderna
Intre 8 septembrie 1950 si 24 decembrie 1960, Brasovul s-a numit Orasul Stalin, dupa Iosif Vissarionovici Stalin, si a fost capitala Regiunii Stalin. A fost declarat municipiu la 17 februarie 1968.
Consideratii etimologico-istorice
Intr-o lucrare din 1933, Nicolae Dragan constata cat de raspandit este numele Brasov in spatiul carpato-dunarean: intr-o comuna Ileni, o alta comuna Rodj si in judetul Timis in veacul al XV-lea si hidronimul Brasovana in judetul Neamt, vale si sat langa Vaslui, "Izvorul Brasovului" langa Buzau si Brasovita langa Ialomita. I se atribuie toponimului o origine slava in baza radicalului "Bras". Aceleiasi origini ii subscrie slavistul clujean I.Patrut, apreciindu-l ca un derivat din antroponimul "Braso". Facand investigatii in documentele vechi ale Brasovului, apeland la toponimele din preajma Brasovului, profesorul Pavel Binder, intr-un studiu din 1964 incearca sa dovedeasca suprapunerea numelui Brasov cu spatiul geografic al Tarii Barsei cu similitudini semantice, pentru a putea explica faptul ca cele doua numiri Corona si Brasov se suprapun in timp, Corona desemnand cetatea, iar Brasov, imprejurimile. Afirmatiile atrag replica academicianului Al. Surdu, apreciind ca toponimul Brasov trebuie inteles ca tot una cu cetatea Brasov. Multi cercetatori pun toponimicul Brasovului in legatura cu "raul Brasov", motivat de faptul ca "fluvium Brassou" este atestat intr-un document din 1360 si publicat in 1934 la Budapesta. Chiar cronicarul scheian Radu Tempea afirma ca "Brasovul s-a numit pe numele apei ce-i zice Brasovia", hidronim pe care Pavel Binder il plaseaza tot in Tara Barsei si nu la poalele Tampei, eventual identic cu raul "Ghimbav".
Alti cercetatori deriva numele de la cetatea "Brasovia" de pe Tampa, idee lansata inca din 1874 de F. Philippi si reluata in 1928 de G. Treiber si E. Jekelius. Prin aceasta ei localizeaza Brasovul initial in cetatea de pe Tampa. Etimologic, considera eponimul "Barasu" ca provenind din slavonul "baras", in traducere "cetate", "adevar". Preluand insa interpretarea lui F.Philippi, G.Kisch, in 1929, incearca o noua derivare a celor doua toponime, Corona si Brasov - pe care le considera una si aceeasi - propunand toponimul arhietip "Krun", cu semnificatia de "ienupar" sau "bradisor" - de unde "Bra(d)seu".

Merita vizitate in Brasov
Biserica Neagra - construita in 1383, reconstruita in 1477
Biserica Sf. Nicolae - secolul 14
Poiana Brasov
Tampa






Tweet



Nota!
Daca ai deja cont pe site-ul TravelWorld.ro, autentifica-te AICI si completeaza formularul de comentarii. Iti multumim.

:
Cod de securitate *