Manastirea Cozia

Manastirea Cozia este situata la 3 km de statiunea Calimanesti-Caciulata, pe malul drept al Oltului si la circa 20 km nord de Rm.Valcea. Cunoscut initial sub numele de manastirea Nucet, ansamblul a primit mai apoi numele de "Cozia", dupa muntele din vecinatate.
Biserica mare cu hramul "Sfanta Treime", armonios proportionata, cu ornamentatie bogata, a fost construita de mesteri din Moravia, dupa modelul bisericii sarbesti din Crusevat, din piatra alba tare, intre 1387-1391, ctitor fiind domnitorul Mircea cel Batran. Conceputa dupa planul trilobat, cladirea a fost sfintita la 18 mai 1388. Partea superioara a chenarelor de la ferestre, rozetele de deasupra lor si pictura din pronaos dateaza din timpul lui Mircea cel Batran. Pictura a fost renovata in 1517, in vremea lui Neagoe Basarab, cand s-a facut si fantana care ii poarta numele, dupa cum se vede intr-un fragment de inscriptie. Intre anii 1706-1707, pe cheltuiala paharnicului Serban Cantacuzino, bisericii i-a fost adaugat pridvorul, s-a refacut pictura din incinta si s-au adaugat cerdacurile, chiliile si s-a reconstruit havuzul cu apa (baptisteriul) din fata bisericii. Pictura originara se pastreaza in naos, unde, pe peretele de vest, sunt pictati Mircea si fiul sau Mihail in costume de cavaleri, iar in stanga se afla portretul lui Serban Cantacuzino.
Catapeteasma originara din lemn a ars si a fost refacuta in 1794 din caramida, fiind zugravita in anul 1907. Crucea de pe turla este din timpul lui Mircea cel Batran, iar policandrele din naos si pronaos au fost daruite manastirii de domnitorul Constantin Brancoveanu. Cladirile au fost refacute de domnitorii Bibescu si Stirbei intre anii 1850-1856. Tot atunci s-au construit si doua pavilioane din care se mai pastreaza cel din stanga, care a fost resedinta domneasca de vara.
In pronaos se gasesc mormintele voievodului Mircea si al monahiei Teofana, mama lui Mihai Viteazul, calugarita dupa moartea fiului ei si decedata in 1605. Piatra funerara a domnitorului este o copie a celei originale si dateaza din 1938.

Manastirea are doua paraclise, unul din zid, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", asezat in coltul de sud-est al manastirii, datand din anul 1583, iar celalalt, zis brancovenesc, asezat in coltul de nord-est, este din caramida, avand doua case boltite si un foisor si dateaza din anii 1710-1711.

Bolnita se afla pe partea cealalta a soselei, avand hramul "Sfintii Apostoli" si a fost zidita intre anii 1542-1543 de Petre Voievod (Petru de la Arges - 1535-1545) numit si Radu Paisie.

In corpul de cladiri de pe latura estica a fost amenajat un muzeu in care sunt expuse monede, tiparituri vechi, obiecte si podoabe de cult, printre care se pot mentiona: epitaful din 1396, o Evanghelie din 1644 (tiparita de mitropolitul Varlaam), Psaltirea in versuri a lui Dosoftei – 1673, un anteriu al preotului Radu Sapca, pe care Cuza l-a numit aici crator-civil.
Intre anii 1927-1930, biserica cea mare a fost invelita cu tabla si i s-a spalat pictura. Asezamantul monahal a fost restaurat in intregime intre anii 1958-1962, cand s-au consolidat chiliile si cele doua paraclise. Lucrarile de restaurare au continuat si dupa 1970, cand s-a introdus incalzirea centrala, iar biserica a fost acoperita cu tabla de arama.
Dupa cum mentioneaza documentele vremii, incepand cu anul 1415, la Cozia a functionat pana in secolul al XVIII-lea o scoala manastireasca. Din secolul al XIV-lea Cozia devenea unul dintre cele mai importante centre culturale.

Cozia veche sau "Schitul de piatra", situata la un kilometru nord de manastire, are hramul "Sfantul Ioan Botezatorul" si se crede ca ar fi ctitoria lui Radu, tatal lui Mircea, la sfarsitul secolului al XIII-lea inceputul secolului al XIV-lea. Documentar, este atestata la 8 noiembrie 1601 si 8 noiembrie 1602, cand Teofana monahia, in actele de donatie catre manastirea Cozia, mentioneaza doi locuitori ai acestui schit. Ultima mentiune documentara despre viata acestui schit poarta data de 8 septembrie 1837.

Schitul Ostrov
Este un schit de calugari, cu hramul "Nasterea Maicii Domnului" si se afla amplasat pe o insula a lacului de acumulare al hidrocentralei Calimanesti de pe raul Olt, fiind legat de statiunea balneo-climaterica Calimanesti-Caciulata printr-un pod. Biserica este zidita pe locul uneia mai vechi din secolul al XIV-lea sau inceputul secolului al XV-lea, intre anii 1520-1521, fiind ctitorita de Neagoe Basarab si sotia sa, doamna Despina.
S-a sfintit nezugravita, pentru cult folosindu-se in prima faza icoane pictate, aflate astazi in Muzeul de Arta al Romaniei. Altarul a fost pictat in 1752, restul bisericii fiind in stil fresca si a fost terminat in anul 1760. Tot atunci i s-a inlocuit si inscriptia din pisania veche cu un text romanesc, scris cu litere chirilice.
O mare podoaba de arhitectura interioara, care a infruntat vremurile, este "tampla aurita", din lemn de tei care dateaza de la zidirea bisericii. Icoanele imparatesti sunt foarte vechi, unele ipoteze sustinand ca ar fi chiar cele originare. La 22 decembrie 1838 chiliile si cladirile existente au fost distruse de un incendiu, fiind rezidite pe temeliile vechi in anul 1940. Principalele restaurari s-au facut in anii 1940, 1956-1957, 1962-1963.
Din timpul lui Neagoe Basarab au ramas trei icoane: Sfantul Nicolae, Coborarea de pe cruce si Sfantul Sava, toate de o mare valoare artistica, in prezent aflate in custodia Muzeului de Arta al Romaniei.
Incepand cu secolul al XVI-lea pana in 1890, Schitul Ostrov a fost schit de calugarite. In acest schit s-au calugarit sotia lui Neagoe Basarab, Doamna Despina, cu numele de Platonida si mama lui Mihai Viteazul, care si-a luat numele de Teofana. Constructia hidrocentralei Calimanesti a impus ca biserica, impreuna cu insula, sa fie ridicate cu circa 6 m, pentru a nu fi inundate, si reconstruita casa staretiei.

Pentru mai multe informatii, consultati si site-ul Arhiepiscopiei Ramnicului





Tweet



Nota!
Daca ai deja cont pe site-ul TravelWorld.ro, autentifica-te AICI si completeaza formularul de comentarii. Iti multumim.

:
Cod de securitate *