Despre mine

Ma numesc Norbert Demeter, am copilarit in Reghin, iar la Cluj am facut facultatea de Geografie - Turism (perioada in care nu aveam habar ce voi putea face cu facultatea asta). Dupa facultate am plecat impreuna cu prietena mea in Sydney, Australia, pentru a invata mai departe, dar si pentru ca era atat de departe.
Am studiat acolo la doua colegii de Business Management.

Iubesc mancarea si vreau sa gust tot ce este posibil. Iubesc sa desenez si sa pictez. Sustin onestitatea totala (pe care am invatat-o dintr-o lectie amara), imi plac fetele nefardate si muzica scrisa de artistii care o canta/ joaca. Sunt un mare geek, imi place orice, de la benzi desenate la filme si jucarii.
Am cateva misiuni in viata, in directia carora incerc sa-mi carmuiesc poteca si un cod dupa care traiesc. Cea mai importanta misiune ar fi sa indes cat mai multe experiente in sacul asta peticit numit viata. Locul meu de munca ideal ar fi ca jurnalist la o publicatie turistica (adica turist profesionist :) )

Am inceput sa calatoresc "de-a dreptul" doar anul asta, cand am cumparat o masina si am calatorit o luna prin Australia, unde cel mai mult mi-a placut sa fac scufundari in Marea Bariera de Corali. Dupa Australia au urmat Tailanda si Cambodgia pentru cateva saptamani, iar, o data intors in Europa, am vizitat putin si Italia (Venetia e mai romantica decat as fi crezut, iar arhitectura Romei mi-a furat pur si simplu rasuflarea). Intors in Romania, am inceput sa ma pregatesc pentru drumul visurilor mele: din Transilvania pana in Kamchatka, cu autostopul.
Insa, prima calatorie de aventura am avut-o la 19-20 de ani, cand, impreuna cu prietena mea, am calatorit cu autostopul, dormind la cort, prin Romania, pentru mai mult de 2 saptamani, fara o destinatie clara.

Drumul pe care pasesc acum s-a nascut din dorinta de a face ceva greu (vazand cat de greu le-a fost cu motocicleta baietilor din The Long Way Round, am vrut sa cresc nivelul de greutate putin), dar si din dorinta de maturizare. Am crezut si cred si acum, ca daca ma pun la incercare si imi imping limitele, am sa descopar ceva nou in mine si am sa cresc ca persoana. Acesta a si fost motivul pentru care am ales sa pornesc singur si, dupa visul original de a ajunge la Ulaan-Baator, sa continui spre Siberia de Nord-Est, pe drumuri (posibil) mai grele, sa fac totul doar cu austostopul fara cazare la hotel sau motel sau etc.

In acest moment, am un mare sentiment de realizare cand primesc mesaje de la oameni care imi spun cat de mult ii inspira drumul si curajul de care dau dovada (ceea ce mie nici nu mi-a trecut prin minte ca detin, cand visam la destinatie). E foarte frumos si neasteptat sa stiu ca, poate-poate, ceea ce fac eu ii ajuta si pe altii sa iasa din coaja de ou si sa porneasca spre aventura lor, orice forma ar avea asta. Cred ca acesta este, probabil, cel mai mare merit al acestei calatorii in care ma aflu.

Galerie foto