Judetul Arad

Judetul Arad

Date generale
Populatie: 475.339 locuitori ( 01.07.2001)
Suprafata: 7.754 kmp.
Localizare: in partea de vest a tarii.

Orase: Arad (resedinta de judet), Chisineu-Cris, Curtici, Ineu, Lipova, Nadlac, Pancota, Sebis

Atractii turistice judetul Arad:

- pesteri: Pestera Liliecilor (in apropiere de Moneasa, se remarca prin frumusetea stalactitelor si a stalagmitelor) - rezervatii naturale: rezervatia naturala Moneasa, rezervatia "Dosul Laurului" din Zimbru, Gradina Botanica de la Castelul Macea, Bezdin (langa Pecica, intinzandu-de pe o suprafata de 25 de hectare, renumita pentru nuferi), Izbucul de la Calugari (o rezervatie geologica situata la 12 km distanta de Vascau), parcuri dendrologice - la Petris (cu stejari cu o varsta de peste 600 de ani), Savarsin, Macea, Gurahont, Bulci, Capalnas, Neudorf, Odvos si Manastur, cat si rezervatiile-padure de la Runcu-Grosi, Raul Mare - Halmagel, Prundul Mare - Securigiu

- Statiuni: Lipova (amplasata la o inaltime de 138 m, la 35 km distanta de Arad, atestata documentar din 1315, cu izvoare de apa minerala), Moneasa ( situata la o altitudine de 280 m, la 101 km departare de Arad, ale carei izvoare minerale au fost renumite inca din perioada romana).

- Monumente istorice: cetatea de la Siria (mentionata inca din 1331, a servit ca resedinta princiara pentru nobilul Antonius Comes, voievodul Iancu de Hunedoara, regele Sigismund de Luxemburg, despotul sarb George Brancovic), cetatile de la Soimus, Agris, Taut, Arad, Ineu, Savarsin, Bulci, Capalnas, Petris, Conop, Odvos, Macea, Fantanele.

- Biserici si manastiri: manastirea Hodos-Bodrog (atestata din 1177, adaposteste picturi, manuscrise si obiecte de cult foarte valoroase), manastirea de la Bezdin (datata din 1334), manastirea de la Arad-Gai (construita intre 1760-1762), manastirea franciscana Sf. Maria - Radna (construita intre 1727 - 1826), Biserica Sarbeasca din Arad (construita in stil baroc), biserici de lemn - la Buceava, Grosii Noi, Halmagiu, Savarsin, Bodesti, Corbesti, Cristesti, Ionesti, Luncsoara, Madrigesti, Poiana, Varfurile, Julita, Troas, Biserica Romano-Catolica de la Sanpetru German (1774).

Scurt istoric
Mentionat in documente incepand cu anul 1028, Aradul este construit pe locul unei foste cetati dacice datand din secolul al IV-lea i.H. si facand parte din statul lui Burebista si regatul lui Decebal, intrata dupa 106 d.H. sub ocupatie romana. In secolul al XI-lea, Aradul a cazut sub stapanirea regatului ungar si in 1329 esta atestat ca oras. In 1552, orasul a trecut sub ocupatie otomana cu o scurta perioada de intrerupere (1595-1615) datorata lui Mihai Viteazu. In 1687, Aradul este inglobat in Imperiului Habsburgic, redevenind oras liber intre 1834 si 1867 - din 1867 pana in 1918 a facut parte din sistemul austro-ungar.
Corpul 6 vanatori al armatei romane a intrat in Arad in 17 mai 1919 dand orasului garantia ca trece sub administratie romanesca.
In legatura cu dezvoltarea economica a orasului la acea vreme marele istoric roman Nicolae Iorga in timpul unei calatorii de documentare in 1906, avea de cuvinte de lauda la adresa orasului Arad, comparandu-l cu Viena. In 1870, Aradul avea peste 32.000 de locuitori, fiind cel mai populat oras din Transilvania la acea data. Dupa Marea Unire, Arad a fost unul dintre cele mai dezvoltate orase din judet: in 1937, a fost plasat pe locul al patrulea in Romania, cu cele peste 4.000 de firme inregistrate la Camera de Comert.

Descriere Geografica Judetul Arad, al saselea ca marime din Romania, este situat in vestul tarii si se intinde pe 7,754 km patrati, reprezentand 3,2% din suprafata Romaniei. Se invecineaza la nord cu judetul Bihor, la est cu judetele Hunedoara si Alba, la sud cu judetul Timis si in vest cu Ungaria. Clima din judetul Arad este o continentala moderata, cu influente oceanice.

Relieful judetului Arad este unul variat - munti, care ocupa aproximativ jumatate din suprafata judetului (Muntii Codru-Moma alcatuiesc treapta cea mai inalta din partea de nord-est a judetului, constituind cumpana de ape dintre Crisul Negru si Crisul Alb si avand inaltimile maxime in varfurile Plesu (1112m), Izoiu (1097m) si Momuta (930m); Muntii Zarandului fac parte din Muntii Muresului si formeza o zona de cumpana de ape, intre Crisul Alb si Mures si sunt alcatuiti dintr-o suprafata aproape continua de la vest la est. Cele mai mari varfuri sunt Highis (799m), Ivanita (702m) si Drocea (836m); Muntele Gaina, situat la 1486 m, este individualizat de unii geografi ca o subunitate a Muntilor Metaliferi sau ca o parte componenta a Muntilor Bihor. Muntele Gaina este cunoscut printr-o veche manifestare folclorica, unica in tara noastra, si anume "Targul de fete" care se tine aici la 20 iulie), dealuri, care ocupa o suprafata foarte restransa, urmarind in general rama vestica a masivelor montane. Inaltimea dealurilor este cuprinsa intre 200-400 m (Dealurile Crisene, Pedimentul Siriei si Dealurile Lipovei), campii, care alcatuiesc treapta cea mai coborata ce se desfasoara intre 95 -200 m. Campiile judetului Arad ocupa o pozitie centrala in Campia de Vest, avand totodata doua axe principle: cea nordica ce formeaza Valea Crisului Alb si cea sudica - Valea Muresului (Campia Crisurilor, Campia Muresului si Campia Vingai).

Teritoriul judetului Arad apartine urmatoarelor bazine hidrografice: Crisul Negru, Crisul Alb, Mures si Bega. Reteaua hidrografica este dominata de cele doua artere: Mures si Crisul Alb. Raul cel mai important care strabate judetul este Muresul cu o lungime totala de 761 km pe teritoriul tarii din care 220 km pe teritoriul judetului Arad, ocupand locul doi ca lungime (dupa Dunare) si tot locul doi, ca suprafata hidrografica (cu 27.890 kmp). Dintre suprafetele lacustre amintim lacurile naturale de lunca (numeroase pe valea Muresului) si lacuri antropice (cum ar fi lacul de baraj de la Taut). De asemenea mai exista izvoare termale bicarbonate-sulfurate din zona aferenta bazinului Crisurilor (apele carbogazoase alcaline de la Moneasa), izvoare carbogazoase feruginoase (in dealurile Lipovei), izvoare bicarbonate calcice termale, carbogazoase si sulfuroase sodice (in zona Muresului).Vegetatia judetului se caracterizeaza prin predominarea formatiunilor zonale de silvostepa si forestiera
. Doar 46% din teritoriul judetului este ocupat de vegetatie naturala propriu-zisa (aici se include fondul forestier, pasunile si fanetele), restul (54%) fiind inlocuita cu vegetatie de cultura sau avand alte folosinte ale terenului. Invelisul de soluri este variat, remarcandu-se prin intindere cernoziomurile (ocupa suprafete intinse in Campia Aradului), solurile brune de padure (in campiile inalte, dealuri si depresiuni) si solurile silvestre montane brune-galbui (ocupa suprafetele mai inalte).
Judetul Arad dispune de rezerve de minereuri complexe (sulfuri polimetalice) in zonele Brusturi si Luncsoara, de zacaminte de pirita la Patars si Rosia Noua (partea de sud-est a judetului), precum si de molibden in zona Savarsin (in partea de sud a judetului). In regiunea Taut - Minisu de Sus (partea centrala a judetului) exista rezerve de diatomit, iar in zonele Halmagiu (in partea de est a judetului), Gurahont, Barsa (in partea centrala a judetului), pamanturi colorate, argile, comune, caolin etc. Rocile eruptive (andezitul granodioritul si diabazele) sunt exploatate prin cariere amplasate pe vaile Crisului Alb si Muresului. Marmura se exploateaza la Moneasa si Caprioara, iar nisipurile industriale, pietrisurile si calcarele se pot exploata din albiile minore ale raurilor. Zona de campie a judetului ascunde importante zacaminte de hidrocarburi lichide si gazoase (Santana, Zadareni, Bodrogu Nou, Nadlac). Minereurile metalifere se extrag din zonele de deal si de munte (muntii Zarandului si Codru Moma) - fier, mangan, molibden (Dezna, Moneasa, Savarsin), dar si metale pretioase (aur si argint) la Chisindia, Dud, Cladova. Importante depozite de materiale de constructii se afla de-a lungul vaii Muresului (nisip, granit, granodiorit, diorit) si a Crisului Alb (andezit, uraniu, azbest), sau la Gurahont, Barsa (pamanturi colorate si caolin), Monesa (marmura). Una din bogatiile subsolului, insuficient exploatata la ora actuala, o reprezinta apele termale si minerale. Izvoarele se gasesc la Moneasa, Macea, Chisineu Cris, Lipova si in multe alte localitati, dar, in cele mai multe cazuri, se pierd fara a fi valorificate. Dintre acestea sunt recunoscute pentru efectele lor medicale apele minerale de la Moneasa, Lipova, Dezna (pentru cura interna si externa) si Curtici, pentru apa termala.

EVOLUTIA ISTORICA Cele mai vechi urme ale prezentei umane in actualul teritoriu al judetului Arad apartin perioadei paleolitice (1.000.000 - 10.000 i.de Hr.), dar vestigiile cele mai vechi dateaza de acum 40.000 de ani. Descoperirile din zona Iosasel, alaturi de cele de la Moneasa, Zabrani, Cladova, Frumuseni, Sanpetru-German, Conop atesta ca pe omul primitiv folosea adaposturile naturale ale pesterilor si tavernelor. Perioada cuprinsa intre 10.000 - 6.000 (5500) ien, numita mezolitic sau epipaleolitic, marcheaza trecerea spre noua tehnica de prelucrare a pietrei prin slefuire. Descoperirile de la Conop si Zabrani anunta ca oamenii perioadei se ocupau cu culesul, vanatul si pescuitul. Perioada dintre 2000 (1800) - 1200 (800) ien se caracterizeaza prin introducerea metalurgiei bronzului si producerea de unelte si podoabe din acest aliaj.
Cercetarile in zona aradeana din aceasta epoca au scos la iveala vestigiile civilizatiei bronzului cuprinse in marile complexe culturale Periam-Pecica si Otomani. Descoperiri avem si in Arad, Semlac, Socodor, Varsand.
Conflictele intertribale au fost unul din factorii care au grabit adaptarea noului mediu- fierarit- in faurirea armelor si uneltelor. Caracteristicile acestei perioade sunt asezarile fortificate. In zona aradeana ele sunt prezente in Munar, Frumuseni si Santana. Cetatile de pamant de la Santana reprezinta, prin cele 78 ha, cea mai mare fortificatie tracica din Europa Centrala. Urmele arheologice cu privire la existenta dacilor pe teritoriul aradean sunt deosebit de numeroase. Fortificatiile dacice de la Savarsin, Pecica, Cladova, Berindia, Clit, Micalaca-Dodut impreuna cu numeroasele descoperiri de asezari, demonstreaza ca dacii din zona aradeana au facut parte din statul dac condus de Burebista si apoi de Decebal. Informatiile arheologice si documentele confirma faptul ca judetul Arad a fost inclus in provincia romana Dacia. Vestigiile romane de la Bulci, Cladova, Aradul-Nou demonstreaza inceputul simbiozei daco-romane, care va continua si dupa 271 d. Hr, cand stapanirea romana a fost nevoita sa se retraga din Dacia. Dupa abandonarea provinciei Dacia, autoritatile din zona Aradului au pastrat legatura cu romanitatea, in ciuda valurilor de goti, huni, gepizi si avari care au trecut prin aceste locuri stapanindu-le vremelnic.De la finele secolului VI dateaza primele urme ale prezentei slave in zona. Asezarile din a doua jumatate a mileniului I, asezate pe malurile cursurilor de apa, atesta prezenta deosebita in zona aradeana a populatiei autohtone, demonstrata prin semnificative descoperiri de la Felnac, Vladimirescu, Chisineu-Cris, Feldioara.
In secolul X incepe expansiunea maghiarilor spre Transilvania. Una din caile de penetratie spre Zona intercarpatica a fost Valea Muresului. In fata pericolului maghiar populatia romaneasca din zona Aradului, subordonata politic voievodatului condus de Glad, a ridicat fortificatia de pamant de la Vladimirescu care a fost distrusa de cavalerii maghiari pe la jumatatea secolului X. Ulterior fortificatia a fost refacuta la ordinele voievodului Ahtum, dar a fost distrusa definitiv in 1028 de o noua expeditie maghiara. Din anii 1080 - 1090 dateaza prima atestare documentara a toponimului Orod. Incepand cu secolul XV Aradul apare in documente ca civitas sau oppidum. Unii istorici sunt de parere ca intre acesta si Aradul secolului XIV - XV nu ar fi nici o legatura, fiind vorba de doua asezari diferite. Altii presupun ca in cursul secolului XIV vechiul Orod a fost mutat in perimetrul actualului municipiu, respectiv in cartierul Dragasani.
Anul 1514 reprezinta anul cand rascoala lui Gheorghe Doja se intinde pe intregul comitat, Nadlacul, Aradul, Pecica, Lipova, Soimosul ajungand in mainile rasculatilor. Anul 1540 a modificat statutul politic al Transilvaniei. Cum Banatul si Crisana faceau parte din voievodatul transilvanean, transformarea acestuia in principat autonom sub suzeranitatea Portii Otomane a deschis un capitol nou in istoria framantata a comitatelor Zarand, Arad, Timis si Caras. Partile nordice ale comitatelor Timis si Caras aveau hotarul nordic la raul navigabil al Muresului. Dupa razboiul victorios de cucerire otomana a Banatului si a malului nordic al Muresului (1551 - 1556) a urmat un deceniu de lupte in urma carora a fost cucerit in intregime teritoriul comitatului Zarand (de la cetatea Julei pana la cetatea Deznei). Distrugerea fortificatiilor de la Orod de catre otomani a avut drept consecinta crearea de noi cetati otomane pe Mures, la Ceala si Arad (pe locul fabricii "Teba" din municipiul Arad). Dupa anul 1574, armata turco-tatara a mai cucerit zona Halmagiu, Savarsin-Zam, la nord de Mures.
Razboiul dus de coalitia crestina europeana intre 1594 - 1608 a dus la ocuparea temporara a teritoriilor sandgeacurilor Arad, Ineu si Lipova de catre fortele crestine. In anul 1599 aceste teritorii intrau sub autoritatea principelui Mihai Viteazul.In anul 1616, principele Transilvaniei s-a vazut nevoit sa cedeze zona Lipovei si Aradului in favoarea pasei de Timisoara. Ineul, in schimb, devenea un centru mestesugaresc, comercial si cultural infloritor, depasind in amploare orasul si cetatea Lipovei. Nu intamplator, episcopii ortodocsi de la Ineu au constituit simbolul infloririi culturii umaniste in limba romana. Din vechiul sistem bastionar al cetatii Ineu - cheie pentru intrarea in inima Transilvaniei - a mai ramas doar unul singur, pe malul Crisului Alb.
Dupa asediul nereusit al otomanilor asupra Vienei (1683), coalitia antiotomana izgoneste cu greu trupele turco-tatare din Crisana si Banat. Ineul capitula in anul 1691. Turcii reuseau sa se mentina pe malul sudic al Muresului. Pacea de la Karlowitz (1699) stabilea granita turco-austriaca de-a lungul Muresului. Cei peste 15 ani de lupte nu au adus dupa sine o pustiire demografica, cum s-a sustinut in vechile monografii istorice locale de dinainte de primul razboi mondial. In anul 1733 comitatul Aradului este unificat cu cel al Zarandului. Aproape intreg teritoriul sau era donat ducelui de Modena. Evolutia ulterioara a evenimentelor determina revocarea acestei donatii, astfel incat administratia Erariului demara atribuirea prin despagubire a diverselor mosii (cu sate si oamenii aserviti). Dupa incheierea razboaielor napoleoniene (1815) avea loc ultima faza mare a donatiunilor si cumpararilor de mosii de catre persoane bogate din Pesta, Viena etc. Putine Uniuni satesti (composesorate urbariale) au rezistat intacte din punct de vedere teritorial. Perceptia satenilor, in covarsitoare majoritate romaneasca, a cunoscut valente xenofobe. Lotria, incendierile, atacul locuintelor domeniale, alungarea sau inlocuirea administratiei straine au cunoscut culminari in toamna anului 1784, primavara anului 1848, toamna anului 1848, vara anului 1849 si toamna anului 1918.
Trezirea nationalitatilor asuprite la lupta pentru drepturi national-religioase a cuprins si pe romanii ortodocsi- marea majoritate a comitatului Arad. Nu erau intamplatoare infiintarea la Arad a Scolii Preparandiale pentru viitorii invatatori ortodocsi romani in anul 1812, a Scolii clerice pentru preotii ortodocsi romani. Miile de semnaturi ale elitei satelor pe documentele adunate intre anii 1815- 1819 de catre juristul Moise Nicoara constituiau dovada nevoii de emancipare nationala. Abia in anul 1829 autoritatile hasburgice acceptau numirea exclusiva a unor episcopi romani in scaunul vladicesc de la Arad.Legislatia reformatoare de dupa 1850 a incurajat si pe teritoriul comitatului Arad dezvoltarea manufacturilor- merit al evreilor. In anul 1870 drept consecinta, se destrama breasla (corporatia) comerciantilor aradeni, formata din crestini romano-catolici si ortodocsi. Pauperizarea burgheziei mestesugaresti a alimentat proleriatul de fabrica, mai ales intre anii 1860-1870, cand teritoriul judetului Arad era orientat spre productia de marfa cerealiera si industriala, devenind unul din cele mai bogate judete din spatiul centr-estic european. Si piata sa externa era intinsa din Egipt pana la Marea Nordului, avand o retea de linie ferata dezvoltata incepand din anul 1858.
Anii de ,,provizorat" au adus o sansa unica in secolul al XIX-lea pentru romanii aradeni: conducerea comitatului intre anii 1863-1867 de catre inalti functionari romani, dintre care am aminti doar doua figuri notorii, pe Teodor Serb de Cuvin si pe Gheorghe Popa de Teius.
Dualismul a adus dupa sine nasterea partidelor politice parlamentare. Partide precum cel guvernamental (produalist) si cel pasoptist- independentist, neavand o baza electorala solida, au recurs adeseori la forta brahiala (folosind chiar si armata) si la instrumentarea si falsificarea alegerilor in favoarea lor. Din acest motiv, traditiile activismului parlamentar romanesc (in frunte cu Miron Romanul, Ioan Popoviciu Deseanu, Mircea V. Stanescu, Ioan Suciu, Vasile Goldis si Stefan Cicio Pop) au trebuit uneori imbinate cu tactica pasivismului parlamentar (memorandistii Aurel Suciu si Mihai Veliciu). Opinia publica romaneasca a judetului se hranea cu rezultatele activitatii conspirative, cu presa de limba romaneasca, cu lupta nationala la nivel de comitet parohial (ortodox si greco-catolic roman). De asemenea, episcopii si secretarii conzistoriali au fost campionii miscarii nationale. Inca un motiv care va justifica Aradul pentru misiunea organizatorica a alegerii si numirii delegatilor la Adunarea Nationala de la Alba Iulia din data de 1 decembrie 1918, adunare care a consfintit hotararea unirii cu tara-mama, fara conditii. Consiliile Nationale Romane, infiintate la sfarsitul anului 1918 pe teritoriul fostului comitat al Aradului au constituit inceputul instalarii administratiei in limba romana, asigurand continuitatea acesteia in spatele liniei de demarcatie (Ociu - Zam), linie care a dainuit da la inceputul lunii ianuarie 1919 pana in momentul ofensivei victorioasa a armatei romane (15 aprilie 1919), cu exceptia inaintarii armatei romane dincolo de Halmagiu (pe locul numit "Dealul Mare"), la sfarsitul lunii martie 1919. Comandamentul armatei franceze din orasul Arad a asigurat functionarea Consiliului National Roman al comitatului Arad - condus de Romul Veliciu in locul tatalui sau, Mihai Veliciu, care zacea paralizat la pat.
Daca pretura Halmagiului era anexata comitatului Arad in anul 1876, pretura Aradul-Nou a fost preluata de la judetul Timis imediat dupa legea administrativa din anul 1925. Plasa administrativa Lipova si Birchis au fost incluse in nou infiintata regiune Arad in anul 1951.
Preocuparea mai veche pentru recrearea unei clase de mijloc (mici intreprinzatori industriali, comercianti si alti intermediari) romanesti a dat roade incepand din anul 1930. In cursul deceniului 1931 - 1940 a fost creata reteaua Caminelor culturale si s-a amplificat reteaua Dispensarelor medicale rurale. Crearea retelei de asistenta sociala a ameliorat mortinatalitatea infantila. La sfarsitul aceluiasi deceniu a fost desavarsita reforma agrara. Reteaua administratiei juridice (judecatorii si notariate) a cunoscut o extindere maximala in perioada razboiului (1941 -1945). De asemenea, s-a extins reteaua Ocoalelor agricole, pendinte de Camera Agricola a judetului Arad. Exploatarea resurselor minerale ale judetului a cunoscut o crestere permanenta pana in anii 1948 - 1950. Crearea consiliului economic judetean in anul 1948 a extins etatizarea pana la nivelul micilor producatori de marfa si a deschis calea concentrarii industriale. O consecinta indirecta a constituit-o transformarea unor comune mari in orase.

ATRACTII TURISTICE
Situata in imprejurimile orasului Arad, pe malul stang al Muresului, in satul Bodroghiu Vechi, vechea manastire romaneasca Hodos-Bodrog a fost intemeiata in 1177 de familia nobiliara Iacsici, a carei emblema poate fi observata pe frontispiciul turnului-clopotnita. Biserica a fost restaurata in 1766 in stil baroc, cand i s-a adaugat un turn, dar a pastrat naosul si iconostasul minutios lucrat. Picturile, pastrate in stare buna, au fost realizate in stil bizantin in secolele XVII -XVIII. Obiecte religioase si manuscrise in limba slavona din secolul al XVII-lea sunt expuse in muzeul anexat manastirii. Biserica domneasca "Adormirea Maicii Domnului" din comuna Halmagiu a fost construita de familia voievodului roman Moga, in 1396. Biserica este situata intr-un cadru muntos deosebit de pitoresc. Numele comunei si al bisericii, Halmagiu, inseamna "deal" in romana veche. In aceasta comuna, celebra pentru sarbatorile folclorice, biserica a fost un centru important de cultura difuzand in decursul secolului al XV-lea carti religioase in slavona. S-au pastrat pana azi picturile interioare in stil bizantin, datand din secolele XIII-XVIII.
Amplasata pe Cioaca Tautului la o altitudine de 129 m, cetatea domina drumul stravechi ce ducea spre centrul Transilvaniei. Primele informatii documentare despre cetate, ridicata in centrul unui cnezat romanesc, provin din 1278. In jurul anilor 1440-1446, cetatea este refacuta din temelie de Iancu de Hunedoara. In 1509 cetatea si domeniul revin lui Gheorghe Hohenzollern de Brandenburg, care practica o crancena exploatare. In anul 1541 cetatea devine temporar resedinta principelui Transilvaniei. In aceasta perioada ea este intarita si infrumusetata in stilul Renasterii, totodata adaugandu-i-se bastioanele externe. In curtea interioara se vad si azi unele profile de piatra artistic sculptate, de la apartamentele princiare situate la etaj. In anii 1552-1699 cetatea joaca un rol important in luptele de aparare a tarilor romane duse impotriva cotropitorilor otomani, fiind pierduta de mai multe ori, iar in 1599-1600 trece sub stapanirea lui Mihai Viteazul. In secolul al XVIII-lea pierde treptat importanta militara, iar in 1788 este parasita de garnizoana, cetatea ruinandu-se treptat. In ultimii ani s-au luat masuri pentru consolidarea ruinelor cetatii. Cetatea este vizitata anual de mii de turisti.
Sub dealul cetatii, langa soseaua nationala, se gaseste biserica ortodoxa "Buna vestire" (sec. XVIII). Aici se remarca pictura realizata de pictorul banatean Nicolae Popescu (1835-1877).

Cladiri cu valoare istorica in judetul Arad
Exista anumite cladiri in Arad care pastreaza cu ele amintirea unor personalitati sau a unor evenimente istorice care au marcat viata cetatii.
Acestea sunt:
Inalta Preparandie (Str. Preparandiei nr. 13) -1812, prima scoala de invatatori in limba romana din Ardeal.
Casa cu Lacat (Str. Tribunul Dobra nr. 7)-1815, care adaposteste intr-o nisa - Butucul breslelor, montat in anul 1827.Casa parohiei catolice Aradul Nou, (Calea Timisorii nr. 33)-1725, administrata in trecut de calugari franciscani.
Casa cu ghiulele (Calea Timisorii nr. 18) 1800, care are incorporate in perete 17 ghiulele de diferite marimi trase din turnurile cetatii, in timpul luptelor din Arad din anii 1848-1849.
Hotel Ardealul (Bd. Revolutiei nr. 98) - 1841, unde au concertat Franz Liszt in anul 1846, Johann Strauss jr. - 1847 si Johannes Brahms - 1879 si unde au poposit George Cosbuc, Octavian Goga, Ion Luca Caragiale, George Enescu, Arany Janos, Moricz Zsigmond.
Teatrul Vechi (Str. Gheorghe Lazar nr.3), cel mai vechi teatru din Romania - 1817, unde au sustinut spectacole trupele lui Matei Milo (1870) si Mihai Pascaly (1868, 1871) la care a participat, in anul 1868 si Mihai Eminescu in calitate de sufleur; actrita maghiara Deryne - 1820 precum si actorul german Treumann -1840.
Cetatea Aradului (bucla Muresului-cartier Subcetate), construita intre anii 1763-1783, in stil Vauban, martora a luptelor din timpul revolutiei de la 1848-1849 si inchisoare pentru rasculatii condusi de Horea, Closca si Crisan si pentru soldatii armatei lui Napoleon, cazuti prizonieri la habsburgi. Cetatea Aradului este si singura cetate din Transilvania, construita in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, faza tarzie a sistemului de fortificatii stelate din Europa. Vama Veche (Str. Banatului nr.2, imediat dupa Podul Traian, spre Calea Timisorii)-1907, fostul punct vamal de intrare a marfurilor in pietele Aradului.

Palate aradene:
Palatul Administrativ, Palatul Cultural, Palatul Cenad, Palatul Neumann, Palatul Bancii Nationale, Palatul Finantelor, Palatul Szantay, Palatul Bohus, Palatul de Justitie, Palatul Hermann Gyula.

Lacase de cult:
Catedrala Ortodoxa, Biserica Romano-Catolica cu manastirea franciscana minorita, Biserica Rosie (evanghelic-luterana), Biserica Reformata, Sinagoga Neologa, Biserica ortodoxa sarba, Manastirea ortodoxa "sf.Simion Stalpnicul".

Muzee si expozitii:
Muzeul de Istorie, Arta si Stiintele Naturii, Muzeul memorial "Vasile Goldis", Expozitia de valori de arta veche bisericeasca, galerii de arta (Delta, Alfa, Clio, Turnul de Apa, Takacs)

Monumente de arta si istorie:
Grupul statuar "Sf.Treime", statuia "Sf.Nepomuk (1749), monumentul eroilor din cel de-al doilea razboi mondial, crucea preotilor martiri, statuia libertatii si Arcul de Triumf al Revolutiei din 1848 - 1849 etc.

Teatre:
Teatrul "Ioan Slavici", Teatrul de marionette

Concerte simfonice, care au loc la Sala Palatului Cultural si, ocazional, in marile biserici ale orasului.

Strandul Neptun, una dintre cele mai intinse zone de agrement din tara. Inconjurat de apele Muresului, este insula de relaxare a aradenilor.


Poze judetul Arad



Tweet



Nota!
Daca ai deja cont pe site-ul TravelWorld.ro, autentifica-te AICI si completeaza formularul de comentarii. Iti multumim.

:
Cod de securitate *